Prin pierderea părţii de Nord a Transilvaniei, în urma
dictatului de la Viena din 30 august 1940, frontiera dintre România şi Ungaria
s-a statornicit vremelnic în vecinătatea satului. Pentru paza frontierei la
Borca a fost adusă o campanie de grăniceri al cărui sector de pază se întindea
până la punctul de vamă Prisăceni.
După 23 august 1944 când armata română în cooperare cu
trupele sovietice erau angajate în lupte grele de curăţire a teritoriului ţării
de trupele fasciste, şi în zona noastră au avut loc lupte înverşunate soldate
cu morţi şi răniţi, între trupele sovietice în înaintare şi cele hitleriste în
retragere. Numeroşi cetăţeni din
Mădei se găseau pe front. Ei făceau parte din plutonul fix Mădei, campania
Farcaşa, batalionul fix Piatra Neamţ, ce se afla în acel timp în zona
Suha-Mălini, fiind comandaţi de colonelul Nistor Teodorescu.
După 1 septembrie trupele sovietice au interceptat
şoseaua Piatra Neamţ-Vatra Dornei prin mai multe puncte, peste Petru Vodă la
Gura Largului, Farcaşa, peste Stânişoara la Gura Sabasei, peste Muntele Lung la
Gura Cotârgaşului, conduse fiind de localnici peste munte.
Trupele hitleriste în panică au aruncat în aer toate
podurile de pe Valea Bistriţei: Hangu, Zahorna, Borca şi Broşteni. În acele împrejurări
grănicerii unguri au luat toate vitele de la stâna Slopăţu împreună cu ciobanii
care nu s-au mai întors până în mai 1945. Au fost luate atunci 360 oi, 64 vaci,
14 cai, 32 porci iar ciobanii Gheorghe V. Pîcu, Vasile T. Pîcu, Gheorghe Dănilă
Budăi, Vasile M. Gînsac şi Vasile Cîrjă au fost luaţi prizonieri.
