Alcătuirea geologică

           Din punct de vedere geostructural pe teritoriul satului Mădei se disting două zone structurale care aparţin unor etape din evoluţia subdiviziunilor carpatice. Începând de la vest spre est se delimitează munţi ce aparţin zonei cristalino-mezozoice: Bistriţei, şi munţi ce aparţin zonei flişului: Stânişoara.

Zona cristalino-mezozoică din punct de vedere structogenetic corespunde primei etape din edificarea Carpaţilor Orientali. Spre est vine în contact cu zona flişului est-carpatic în lungul faliei central-carpatice iar spre vest zona cristalino-mezozoică vine în contact cu vulcanitele neogene. Din punct de vedere geostructural, prezintă o particularitate aparte şi anume aceea că include prima generaţie de structuri din orogeneza alpină. În alcătuirea zonei cristalino-mezozoice, intră şisturi cristaline (masivele cristaline prealpine) şi formaţiunile sedimentare. Şisturile cristaline pe de o parte sunt rezultate în urma unor procese de metamorfism care au avut loc în Proterozoic iar pe de altă parte a fost generate într-o fază a ciclului hercinic.

Zona flişului include formaţiunile şi structurile din evoluţia unei zone de rift apărută la sfarşitul Jurasicului. Această zonă acoperită de ape, a antrenat în „Valea de Rift” şi zona de margine continentală est-europeană care de asemenea a fost acoperită de ape. La randul ei, aceasta a fost compartimentată de falii extensionale în mai multe blocuri ce s-au afundat spre zona de rift generând structuri de tip graben horst, devenind astfel margine continentală instabilă.

Din punct de vedere tectonic, structurile s-au concretizat în pânze sau pânze de şariaj. Acestea s-au realizat în doua etape: una în Neocretacic-Paleogen iar cea de-a doua în Miocen. Pânza sub care se prezintă flişul satului Mădei este desemnată de Pânza de Ceahlău. Elementele definitorii ale Pânzei de Ceahlău sunt flişul de Sinaia şi flişul grezo-conglomeratic Hăciugosu-Stânişoara, astfel încât prezenţa acestora în diversele structuri tectonice dovedeşte apartenenţa şi subordonarea Pânzei de Ceahlău. Aceste elemente sunt prezente în literatura de specialitate sub denumirea de formaţiuni.

Formaţiunea de Sinaia, se compune dintr-o altrenanţă de calcare mărnoase şi gresii calcaroase cenuşii. Ele apar în extremitatea sud-vestică şi sud-estică a satului Lunca („Sub Rugini”-fig. nr. 9.), precum şi în partea sud-vestică a Mădeiului („Sub Chiriac”-fig. nr. 8.).

Formaţiunea grezo-conglomeratică este constituită dintr-un pachet gros de gresii şi conglomerate poligene. Acest nivel apare izolat în Mt. Hăciugosu, „Sub Pietre” (fig. nr. 10., 11.). Formaţiunea grezoasă, de această dată fără conglomerate mai apare şi în bazinul pârâului Puciosu (fig. nr. 12., 13., 14.).

În ceea ce priveşte situl satului Mădei, acesta este constituit din depozite Cuaternare, Pleistocene şi Holocene care sunt alcătuite din punct de vedere litologic din pietrişuri (partea de nord, nord-vest) şi nisipuri (sud, sud-vest), acestea din urmă fiind acoperite pe alocuri de depozite deluviale („Poiana Mădeiului”, „Jgheab Bătrân”-fig. nr. 15, „Gura Mădeiului”-fig. nr. 16.).

Se poate conchide că edificiul satului Mădei este format de structuri generate de trei tipuri de paleozone care sunt rezultatul unor tectogeneze formate în timp şi spaţiu.