Documente scrise
privind vechimea satului Mădei găsim din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Astfel:
• în anul 1558 domnitorul Al. Lăpuşneanu donează Mănăstirii Slatina ctitoria sa sfinţită, iar în anul 1561 a donat moşiile Mădei, Sabasa, Farcaşa (N. Iorga, Inscripţii din Bisericile României, Bucureşti 1905). În acea vreme din moşia Mădei făceau parte satele: Mădei, Pârâul Cârjei, Frasin şi Haleasa. De la această dată şi până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863) şi apoi la marea împroprietărire făcută în temeiul legii rurale din 1864, locuitorii satului au fost birnici pe moşia mănăstirii Slatina. La începutul acestei domnii se administrau direct de mănăstire prin slujitorii ei. După ce mănăstirea a fost închinată cu toată averea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ele se administrau de către Mitropolie prin arendaş;
• un document din Arhivele Iaşi, Fondul Mitropoliei, aminteşte că în anul 1710, în satul Mădei s-a construit o biserică din lemn pe locul numit pârâul Mădeiului. Pentru construcţia acesteia a fost adus ca meşter bărdaşul Zaharia Pâcu din Pângăraţi împreună cu doi ficiori ai săi;
• mai târziu înmulţindu-se familiile, au coborât de pe pârâul Mădeiului în lunca Mădeiului unde au tăiat răchitele şi au făcut case;
• despre Bistriţa se aminteşte că pe vremea aceea era un pârâu părăginit, închis de copaci răsturnaţi şi care îşi schimba albia în fiecare primăvară;
• un alt document numit „Condica Liuzilor” (plătitori de bir), aflăm despre Mădei şi Pârâul Cârjei că locul mănăstiresc cuprindea:
• imaş- 240 fălci;
• fânaţ- 20 fălci;
• pădure mare- 80 fălci;
Locuitorii din aceste sate aveau:
• imaş- 69 fălci;
• fânaţ- 210 fălci;
• 48 boi;
• 46 cai;
• 170 vite cornute;
• 680 oi;
• 2 pietre de moară;
• 18 fierăstrae (gatere de apă);
• în anul 1803 pe moşia Mădeiului care cuprindea satele Mădei, Pârâul Cârjei, Lunca, Frasin, Haleasa şi Neagra erau 60 de familii;
• locuitorii se ocupau cu munca la pădure (tăietori, corhănitori, tânjelari, fierăstrari) şi cu creşterea animalelor;
• în 1820, în satul Mădei şi Pârâul Cârjei erau 59 de locuitori, dintre care 3 slujitori bisericeşti (preot Toader, dascăl Gheorghe, dascăl Grigore Ciolan), Ion Mane om al spătarului Ştefanache Catargiu, două vadane Sofronia şi Gafiţa iar vornic era Lupu Orândaru;
• în 1832 în Mădei, Pârâul Cârjei şi Haleasa erau 112 birnici dintre care 11 slujbaşi pe moşie erau scutiţi de bir. Atunci erau 2 preoţi, preot Vasile şi preot Toader dar şi patru dascăli Ion Ciubotă, Gheorghe Apopii, Gavril Cârjă şi Gheorghe ginerele lui Toader;
• în 1848 aflăm următoarele: Mădeiul şi Pârâul Cârjei, sate ale Mănăstiri Slatina aveau 169 de familii dintre care 129 birnici, 15 vadane 29 bătrâni nevolnici, un vătaf (I. Măhălău), 3 preoţi şi 4 dascăli.
• în anul 1558 domnitorul Al. Lăpuşneanu donează Mănăstirii Slatina ctitoria sa sfinţită, iar în anul 1561 a donat moşiile Mădei, Sabasa, Farcaşa (N. Iorga, Inscripţii din Bisericile României, Bucureşti 1905). În acea vreme din moşia Mădei făceau parte satele: Mădei, Pârâul Cârjei, Frasin şi Haleasa. De la această dată şi până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863) şi apoi la marea împroprietărire făcută în temeiul legii rurale din 1864, locuitorii satului au fost birnici pe moşia mănăstirii Slatina. La începutul acestei domnii se administrau direct de mănăstire prin slujitorii ei. După ce mănăstirea a fost închinată cu toată averea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ele se administrau de către Mitropolie prin arendaş;
• un document din Arhivele Iaşi, Fondul Mitropoliei, aminteşte că în anul 1710, în satul Mădei s-a construit o biserică din lemn pe locul numit pârâul Mădeiului. Pentru construcţia acesteia a fost adus ca meşter bărdaşul Zaharia Pâcu din Pângăraţi împreună cu doi ficiori ai săi;
• mai târziu înmulţindu-se familiile, au coborât de pe pârâul Mădeiului în lunca Mădeiului unde au tăiat răchitele şi au făcut case;
• despre Bistriţa se aminteşte că pe vremea aceea era un pârâu părăginit, închis de copaci răsturnaţi şi care îşi schimba albia în fiecare primăvară;
• un alt document numit „Condica Liuzilor” (plătitori de bir), aflăm despre Mădei şi Pârâul Cârjei că locul mănăstiresc cuprindea:
• imaş- 240 fălci;
• fânaţ- 20 fălci;
• pădure mare- 80 fălci;
Locuitorii din aceste sate aveau:
• imaş- 69 fălci;
• fânaţ- 210 fălci;
• 48 boi;
• 46 cai;
• 170 vite cornute;
• 680 oi;
• 2 pietre de moară;
• 18 fierăstrae (gatere de apă);
• în anul 1803 pe moşia Mădeiului care cuprindea satele Mădei, Pârâul Cârjei, Lunca, Frasin, Haleasa şi Neagra erau 60 de familii;
• locuitorii se ocupau cu munca la pădure (tăietori, corhănitori, tânjelari, fierăstrari) şi cu creşterea animalelor;
• în 1820, în satul Mădei şi Pârâul Cârjei erau 59 de locuitori, dintre care 3 slujitori bisericeşti (preot Toader, dascăl Gheorghe, dascăl Grigore Ciolan), Ion Mane om al spătarului Ştefanache Catargiu, două vadane Sofronia şi Gafiţa iar vornic era Lupu Orândaru;
• în 1832 în Mădei, Pârâul Cârjei şi Haleasa erau 112 birnici dintre care 11 slujbaşi pe moşie erau scutiţi de bir. Atunci erau 2 preoţi, preot Vasile şi preot Toader dar şi patru dascăli Ion Ciubotă, Gheorghe Apopii, Gavril Cârjă şi Gheorghe ginerele lui Toader;
• în 1848 aflăm următoarele: Mădeiul şi Pârâul Cârjei, sate ale Mănăstiri Slatina aveau 169 de familii dintre care 129 birnici, 15 vadane 29 bătrâni nevolnici, un vătaf (I. Măhălău), 3 preoţi şi 4 dascăli.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu