Hidrologia

           Hidrografic, regiunea este caracterizată printr-o reţea hidrografică permanetă şi cu un debit relativ constant. Fiind o zonă de munte cantităţile de precipitaţii sunt mari cu intervale între ploi, în perioada caldă a anului şi cu cantităţi mari de zăpadă stocate la nivelul solului în perioada rece de unde şi amprenta acestora asupra scurgerilor. Ca urmare, iarna râurile au debite mici alimentate cu precădere în subteran, în timp ce în perioada fară ingheţ, ploile generează foarte repede viituri ca urmare a faptului că cea mai mare parte din precipitaţii se scurg în condiţiile unor pante mari, ale unor depozite subţiri ale unor roci de bază impermeabile şi deci ale unui drenaj intern.                     

Alături de reţeaua hidrografică permanentă, mai apar pe teritoriul localităţii Mădei, patru izvoare sulfuroase. Astfel, unul pe partea stângă a râului Bistriţa (livada lui Gheorghe Cucoş –fig. nr. 30.), iar trei pe partea dreaptă a pârâului Puciosu (fig. nr. 31., 32., 33).

Reţeaua este tributară bazinului mijlociu al râului Bistriţa. Astfel în zona flişului paleogen primeşte ca afluenţi pe Puciosu, precum si unele izvoare sau emergenţe difuze prezente în partea inferioară a versanţilor. În zona cristalino-mezozoică pârâul Mădeiului este principalul afluent, iar în trecut făcea parte şi pârâul Jgheab Bâtrân, însă în prezent izvoarele care îl alimentează sunt fost captate şi puse la dispoziţia cetăţenilor.